Luna, je nun aggio capito,
tu a me stasera che vuò?
Luna, cumpagna mia e mille nuttat, stanott nun te voglio, truovate a nat.
Tu luce, je voglio ò scur.
Chille è nir, nun se vede è comme se nun esistesse,
sta là ma nun se crede,
nun t’illude o scuro,
è nà cuperta nera,
nun te dice “staje cu me cà staje sicuro”.
No luna, o scur nun te ‘nganna,
è accussì a comm’ ò vide,
nun se fà bell pe s’e fà vulè bene, ò scur è sincero.
Luna no, vavattenne, almen stasera, tu si a stessa sotto cielo e chellallà.
A’ stai guardanne, che fa’?
Sta facenne ‘ammore?
No Luna, no, nun mo’ dicere
cà stu core se ne more.
Comme faccio, Luna?
Comme faccio se nun torna?
Comme faccio se ‘e vas e chille sò acchiu doce de’ mije, comme faccio se à stregna forte e nun fà turnà da me?
Luna, mo tu che guard affà?
Và da essa, dicele cà è ancora a mia, dicele cà a sta luntan è nà pazzia, dicele che torna, dicele cà t l’à ditte Dio.
Luna và, fà ampress, e’ mè nun sé po’ spuglia.
Dille cò sole s’a stute e ò mare s’asciutte si nun tuorn cà.
Dille che l’angeli d’ò paravise cadene nterra se nun stamme inziem.
Luna, amica mia, pecchè nun tè muove? Luna, rispunne!
Luna, pecchè me sfutt accussì?
Luna, pecchè me guard e nun rispunne?
Luna! Addò stai? Tuorn addu mè, almeno tu, nun mè lassà sulo. È stat nù mument ‘e malincunie, riest cumme’ c’aggio perz a via. Riest cumme Luna, che sì nà carta bianca pè scrivere nà poesia.
Stai cumme’ pure stasera, Luna, amica mia.
Luna, amica mia
Total Page Visits: 3428 - Today Page Visits: 1
Bellissima
Grazie infinite!